Contemporani cu fericirea...

În lumea aceasta n-are cum sã fie mai bine
Când spiritul închinãrii la sine
Pluteşte peste tot prin vãzduh…
Fericirea este a celor sãraci în duh
Pentru cã şi acum, şi dincolo de hotarul vremurilor,
A lor este Împãrãţia cerurilor.

Se-ntinde ca o plagã filosofia distracţiilor
Şi printre muritorii de rând, şi în lumea savanşilor,
Dar mult mai mult decât zbaterea celor ce aplaudã şi râd,
Fericirea este a celor ce plâng
Pentru cã de atât lãcrimat ei au ochii curaţi,
Pentru cã ei, numai ei vor fi mângâiaţi…

Nu-i aşa cã în jungla în care nimeni nu-ţi ţine partea
Trebuie sã te baţi ca sã-ţi aperi singur dreptatea?
Şi totuşi, chiar în lumea în care e greu sã pãtrunzi,
Fericirea este a celor blânzi,
Pentru cã ei deţin tehnica şi arta cuvântului
Şi la urmã vor fi şi moştenitorii pãmântului…
Degeaba au cei ce au şi mai vor
Cãci tot nemulţumite sunt sufletele lor…
Şi atunci de ce sã alergi dupã o închipuire?
Fericirea este a celor ce umblã dupã neprihãnire
Cãci dintre toate milioanele de flãmânzi şi însetaţi
Numai ei vor fi cu adevãrat sãturaţi…

Multora li se pare cã pânã la fericire
Drumul poate fi mai scurt prin nelegiuire
Dar Dumnezeu judecã orice faptã şi orice motiv:
Fericirea este a celor milostivi
Care iubind, îşi fac partea lor umilã,
De aceea ei vor avea parte de milã…

Imaginea de afarã e idolul la care mulţi se închinã
Dar dacã nu se vede, inima, cu ce este plinã,
Nu înseamnã cã va şi scãpa de judecatã:
Fericirea este a celor cu inima curatã
Cãci vine ziua când vor vedea pe Dumnezeu
Şi ca sã stea în faţa Lui nu le va fi greu…

Cei care numai dezbinând câştigã ceva
Gândesc cã meritã sã aibã vremea lor de a se bucura,
Însã de izvor, ulciorul nu are parte de prea multe ori:
Fericirea este a celor împãciuitori!
Şi dacã cei ce dezbinã sunt fiii celui rãu,
Fãcãtorii de pace vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

Din pricina nelegiuirii mulţi sunt închişi
Dar şi sfinţii au fost adesea printre proscrişi…
Existã o lege ştiutã de toţi martirii
Cã fericirea este a celor prigoniţi din pricina neprihãnirii,
Cãci a lor, a celor ce ştiu secretul pierderilor
A lor este Împãrãţia cerurilor.

Da, fericirea este a celor smeriţi
Chiar dacã din pricina lui Isus sunt batjocoriţi,
Pentru cã în ceruri rãsplata lor e nespus de mare
Şi bucuria le va fi datã fãrã hotare!
Deci nu uita cã Isus şi numai Isus e tot rostul vieţii tale,
Cãci fericirea izvorãşte din palmele Sale!

Benoni Catana