Cât valorezi TU?

Paul, cu o figurã tristã si abãtutã, se întâlni cu
prietena lui Carla într-o cofetãrie, la o cafea.
Deprimat, începu sã se descarce în fata ei,
povestindu-i despre multele lui probleme, despre locul
de muncã, bani, prieteni, scopul lui în viatã si multe
altele... Totul pãrea sã îi meargã prost... La un
moment dat, Carla bãgã mâna în geantã si scoase o
bancnotã nou-noutã de 1.000.000 de lei. I-o întinse
zâmbind:
– Vrei aceastã bancnotã?
Paul, putin confuz, îi rãspunse:
– Dacã o vreau? Bineînteles, Carla... doar sunt
1.000.000 de lei! Cine i-ar refuza?!
Atunci Carla mutã bancnota în mâna stângã si o
mototoli pânã fãcu din ea un mic ghemotoc. Arãtându-i
ghemotocul lui Paul, îl întrebã din nou:
– Dar acum, mai vrei bancnota?
– Carla, nu stiu ce urmãresti, dar ghemotocul acela
din mâna ta valoreazã în continuare un milion!
Bineînteles cã vreau milionul, chiar si asa, dacã mi-l
dai.
Carla desfãcu ghemotocul, aruncã bancnota sifonatã pe
jos si o cãlcã cu piciorul pânã când se murdãri toatã.
– Tot mai vrei bancnota?
– Ascultã, Carla, tot nu înteleg unde vrei sã ajungi.
Chiar si asa, cãlcatã în picioare si murdãritã, este
tot o bancnotã de un milion, si pânã nu o rupi, îsi
pãstreazã valoarea...
– Paul, tu ai spus-o – un milion rãmâne un milion! Ei
bine, trebuie sã stii cã indiferent ce se întâmplã cu
tine, chiar dacã uneori ceva nu iese cum vrei tu,
chiar dacã viata te „îndoaie” sau te face un mic
ghemotoc, tu continui sã fii la fel de important cum
ai fost întotdeauna... Ceea ce trebuie sã te întrebi
este cât valorezi tu în realitate, nu cât de abãtut
esti la un moment dat sau cât de deprimat din cauza
unor situatii mai mult sau mai putin trecãtoare din
viata ta.
Paul rãmase nemiscat, uitându-se la Carla fãrã sã zicã
un cuvânt, în timp ce cuvintele ei îsi croiau drum
spre mintea si inima lui. Carla puse bancnota
desfãcutã pe masã, alãturi de ceasca lui Paul, iar cu
un zâmbet complice, îi spuse:
– Ia milionul, ea-l tãu! Pãstreazã-l ca sã-ti
amintesti de acest moment când vei cãdea iar în
butoi... dar trebuie sã-mi dai o bancnotã nouã... tot
de 1.000.000, ca s-o pot folosi cu urmãtorul prieten
care are nevoie... Îl pupã pe obraz si se îndreptã
spre usã. Paul privi bancnota, zâmbi, o privi din nou
si – trezit parcã la o nouã viatã – îl strigã pe
ospãtar sã achite consumatia...

De câte ori nu ne îndoim si noi ca Paul de valoarea
noastrã, de ceea ce meritãm cu adevãrat, de ceea ce
putem realiza? Ia gândeste-te câteva clipe si încearcã
sã rãspunzi la urmãtoarele întrebãri:
1. Care sunt cele mai bogate 5 persoane din lume?
2. Care sunt ultimele 5 câstigãtoare la Miss Univers?
3. Care sunt ultimii 10 câstigãtori ai premiului
Nobel?
4. Care sunt ultimii 5 câstigãtori ai premiului Oscar
la sectiunea cel mai bun actor/actritã?

...Ei, cum merge? Ai reusit sã rãspunzi la întrebãri?
Nu?... Nu-ti fã probleme – nici unul dintre noi nu-si
aminteste care au fost cei mai buni ieri. Iar
aplauzele trec! Si trofeele se umplu de praf!
Câstigãtorii sunt dati uitãrii!... Acum rãspunde la
urmãtoarele întrebãri:
1. Poti enumera 3 profesori care au avut un impact
deosebit asupra vietii tale?
2. Dar 3 prieteni care te-au ajutat în momente
dificile?
3. Ai putea enumera câteva persoane care te-au fãcut
sã te simti cu adevãrat special si deosebit?
4. Care ar fi cel putin 5 persoane cu care îti petreci
timpul?

...Cum a fost? Mai usor?... Persoanele care ti-au
influentat si-ti influenteazã viata nu sunt cele care
au cele mai bune rezultate, cei mai multi bani sau
cele mai multe premii... Sunt cele care îsi fac griji
pentru tine, care au grijã de tine si care rãmân
alãturi de tine indiferent ce ti se întâmplã...
Gândeste-te o clipã... Viata este foarte scurtã! TU –
pe ce listã esti? Nu stii?... Dã-mi voie sã te ajut un
pic... Poate nu esti printre cei faimosi, dar cu
sigurantã esti printre cei care au ales sã primeascã
acest mesaj si astfel am asistat împreunã – TU si EU –
la demonstratia Carlei. Ce zici, întelegându-ne
valoarea, încercãm sã aducem putinã sperantã cel putin
în inima unei alte persoane? „O lumânare nu pierde
nimic dacã aprinzi cu ea o alta!” Iar „cãrarea celor
neprihãniti este ca lumina strãlucitoare, a cãrei
strãlucire merge mereu crescând pânã la miezul zilei”
(Proverbe 4:18).

autor necunoscut