Regina Angliei

Regina Angliei obisnuieste sa viziteze adesea casteluk Bob Morrow. Intr-o astfel de ocazie, se plimba singura si a inceput sa ploua. A alergat repede spre o casa ca sa ceara ajutor. A batut la usa si a deschis o doamna cam enervata ca este deranjata de cineva. Prin deschizatura usii a strigat: "Ce vrei?"
Regina, nu s-a prezentat, ci doar a spus: "As putea imprumuta o umbrela?"
"Un moment." a mormait femeia. A trantit usa, si s-a intors dupa un minut cu cea mai groaznica umbrela pe care a putut-o gasi, cu spite rupte si cu gauri prin material. A intins-o prin deschizatura usii si a spus: "Uite!" Regina a multumit si si-a vazut de drum.
In urmatoarea dimineata regina impreuna cu intreaga sa escorta s-au oprti in fata casei. Unul dintre membrii escortei a batut la usa si a dat umbrela femeii, spunand: "Doamna, Regina Angliei va multumeste." In timp ce se indeparta acesta a auzit-o spunand: "Daca as fi stiut i-as fi dat ce aveam mai bun."

APLICATIE: Intr-o zi vom sta cu totii inaintea Imparatului cerurilor, iar unii vor fi auziti spunand "Daca as fi stiut i-as fi dat ce aveam mai bun." Problema este ca stim si totusi ii dam lui Hristos resturi sau rebuturi sau lucruri care ne costa foarte putin. Deoarece Dumnezeu ne iubeste, El ne-a dat ce avea mai bun: pe Fiul Sau. (vezi Ioan 3:16). Putem sa-i dam ceva mai putin decat ce avem mai bun?
din "Ilustratii fierbinti" de Wayne Rice

Nu te supăra, frate!

Inventatorul acestui joc bine cunoscut se vede că a fost un bun cunoscător de oameni. El a ştiut cît de uşor ne putem supăra din cauza lucrurilor mărunte care ni se întîmplă în viaţa de zi cu zi, atît pe semenii noştri, cît şi pe noi înşine. Şi aceasta pe drept sau pe nedrept. Biblia vorbeşte despre supărarea fatală, cea mai cumplită care există, de a te supăra chiar pe Isus Cristos, într-adevăr, acei ce fac aşa ceva sunt de-a dreptul de compătimit, căci este imposibil ca astfel de oameni să fie oameni fericiţi. Isus Cristos spune: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire". (Ev. Matei 11:6).
Însă cum este posibil aşa ceva, ca să găseşti în El o pricină de a te scandaliza? Doar nu locuim noi într-o ţară creştină? - Ba da. Nu respectăm noi cu grijă formalităţile creştine? - Da, desigur. Isus Cristos însă vrea mult mai mult. El nu doreşte doar o faţadă evlavioasă, o spoială creştină. - Atunci ce vrea El? - El te vrea pe tine şi doreşte inima ta!
De aceea El şi-a dăruit viaţa neprihănită pe crucea de la Golgota, ca tu să primeşti izbăvirea păcatelor tale şi să poţi începe o viaţă liberă, fericită.
Şi acum urmează un lucru, care de altfel pentru mulţi este de neînţeles. Mulţi oameni cufundaţi în păcat, pur şi simplu nu vor să vină la Isus. Păcatul ce-i ademeneşte cu „bucuriile" lui de o clipă, le este mult mai plăcut. Ce-i drept, lumina dumnezeiască pătrunde şi în întunericul sufletului lor, însă ei se închid faţă de ea, căci întunericul le place mult mai mult. (Citeşte Ev. Ioan 3:19). Ei fac aşa precum odinioară unii oameni, cînd s-au instalat primele linii electrice şi s-au pus becuri luminoase. Ei le spărgeau, pentru că, la lumina lor, dintr-o dată se putea vedea murdăria şi gunoiul din colibele lor. Se necăjeau pe lumină, ca şi aceia care se supără pe Isus Cristos, raza de lumină a lui Dumnezeu.
Pentru alţii, oameni morali, adesea sus-puşi crucea de pe Golgota este în mod deosebit un mare necaz, un prilej de poticnire. „Un mîntuitor răstignit? Pentru vina mea? - Nu vorbiţi în mod ofensator! Fără fanatism! De un Fiu răstignit al lui Dumnezeu n-am nevoie!" Astfel sau într-un mod asemănător, vorbesc sau gîndesc mulţi. Apoi continuă: „Ştiţi dumneavoastră ce sunt eu? Eu sunt un umanist. Eu pledez pentru libertatea şi demnitatea umană. Eu nu fac nimănui nici un rău. Ba chiar, sunt gata să ajut. Eu sunt cinstit şi pot privi în faţă pe oricine". Niciodată n-au existat atîţia oameni autocraţi ca astăzi, care se exprimă deschis, sau gîndesc în sine: „Eu n-am nevoie de nici un salvator. Eu mă ajut singur!" Toţi aceştia însă, uită că singurul care s-a scos din mlaştină, trăgînd de propriul său moţ de păr, a fost Miinchhausen. Şi el a fost un mincinos.
Cercetează-te dacă şi tu găseşti în Isus Cristos un prilej de poticnire, dacă eviţi pe cît ţi-e posibil să pronunţi măcar numele de Isus. Dacă acesta e adevărul, atunci te rog cu seriozitate un singur lucru: descopere-I răul de bază care este vinovat de această situaţie. Sunt păcatele tale. Lumina şi întunericul nu pot sta împreună. Aici este rădăcina necazului (prilejului de poticnire), însă există ceva care se potriveşte foarte bine: o inimă care tînjeşte după lumină şi iertare, şi un Mîntuitor, care vrea să ţi le dăruiască.
O, har ce ştergi păcatul Prin sîngele scump al lui Isus. Tu dai la toţi deopotrivă Iertare, pace de nespus. Mîntuirea ai dat-o în dar, O, minunat timp de har!

Friedhelm König

Negri albi

Negri albi? Să nu-ţi vină să râzi? Aşa ceva nici nu există! La aşa ceva sau ceva asemănător te-ai gândit când ai văzut titlul. Ce să zic, nici eu n-am întâlnit până acum vreun negru alb. Sau poate totuşi? Mă duc cu gândul la un bătrân muncitor de la construcţii de drumuri, a cărui piele era bronzată şi tăbăcită de soare, vânt şi vreme. De asemeni mă gândesc la grupurile de turişti care se întorc acasă după vacanţele de vară din sudul însorit. Au plecat cu feţele albe şi se întorc bine bronzaţi, uneori de nerecunoscut. Pentru ceilalţi, care nu pot pleca în concediu sau trebuie să-şi petreacă vacanţele pe vreme ploioasă, s-a îngrijit între timp industria cosmetică. În definitiv, nu puţini oameni sunt aceia care pun preţ pe culoarea pielii, căutând să arate bronzaţi în tot cursul anului. Pentru toţi aceştia există cremă de piele, şi, fără să-şi petreacă concediul la Marea Neagră, sau să se expună la soare, devin negri din europeni ce sunt. Aşa se face că, prin întrebuinţarea unui astfel de preparat, chiar în mijlocul iernii, o secretară dintr-o regiune industrială e aşa de bronzată, de parcă s-ar fi întors chiar atunci din Tunisia sau de la schi în munţi.
Acum însă nu te duce la cel mai apropiat magazin ca să-ţi procuri o astfel de cremă de piele, căci dermatologii n-au căzut încă de acord, dacă acest mijloc artificial nu e în cele din urmă dăunător. Pentru frumuseţe însă se fac multe sacrificii!
De fapt, este ceva de râs, pentru că şi negrii fac ceva asemănător. Ei nu se străduiesc să se facă şi mai negri, ci să devină albi.
Deja în secolele trecute unii exploratori în Africa au relatat că anumite triburi de negri prelucrau un fel de pământ deschis la culoare într-o pastă moale cu care îşi ungeau trupul, ca după părerea lor să le devină pielea mai deschisă. Astăzi însă doamnele şi domnii de culoare, vanitoşi, au un mijloc mai simplu: îşi cumpără de la cea mai apropiată drogherie un „decolorant" de piele. Deci există şi „negri albi", dacă vrei.
Şi totuşi noi ştim cu toţii că dintr-un negru nu se poate face un alb şi nici invers. Toate lucrurile artificiale nu ajută la nimic. Aceasta ne aminteşte de cuvântul biblic: „Poate un etiopian să-şi schimbe pielea, sau o panteră să-şi schimbe petele? Tot aşa aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?" (Ieremia 13:23).
Nu, negrului nu îi este cu putinţă să iasă din pielea lui şi să se îmbrace cu alta. La fel şi pantera îşi păstrează blana ei cu pete.
Tot aşa este şi cu omul, de la naştere are o fire păcătoasă. Din fragedă copilărie este pornit să facă rău. Nu este bun prin natura lui, cum au afirmat unii filozofi, ci el este rău din naştere prin păcatul strămoşesc şi nu este în stare să dăinuie în faţa Dumnezeului cel sfânt. Dar acestui Dumnezeu să-i fie aduse laudă şi mulţumire, pentru că El poate să săvârşească minunea salvării pentru toţi aceia care în lumina Cuvântului Său îşi recunosc starea lor păcătoasă şi pierdută, aşa cum citim în Isaia 1:18 „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada!"
Îmi amintesc de un negru care, la o adunare de evanghelizare, le-a spus ascultătorilor săi următoarele cuvinte: „Eu am o faţă neagră, însă am o inimă albă, care a fost curăţită prin sângele lui Isus. Voi care staţi în faţa mea aveţi feţe albe, dar poate că aveţi inimi negre. Astăzi, acum, lăsaţi ca inimile voastre să fie spălate prin sângele Domnului Isus, Mântuitorul!
„Fericiţi sunt cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!"

Friedhelm König

Farmacistul

Într-un orăşel trăia odată un farmacist care nu credea în Dumnezeu. Oamenii nu i-ar fi călcat pragul după medicamente, dar cum în apropiere nu se mai găsea nici o farmacie, erau siliţi să recurgă la serviciile necredinciosului.
Peste drum de farmacie se adunau credincioşii. Un tânăr predicator le vorbea cu voce tare, ca să-l atragă la adunarea lor şi pe necredinciosul farmacist. Tânărul dorea nespus ca acesta să audă cuvântul îmbucurător al Evangheliei despre mântuirea omului prin Isus Cristos şi despre marea Lui dragoste pentru cei păcătoşi.
Necredinciosul înţelegea că oamenii se adunau în dreptul farmaciei sale pentru a-l face să primească şi el credinţa în Cristos şi turba de mânie, ori de câte ori auzea cântările evanghelice.
Odată farmacistul îşi pierdu răbdarea şi năpusti asupra lor cu vorbe de ocară, ameninţându-l cu pumnii pe tânărul predicator.
Predica fu astfel întreruptă şi farmacistul, mulţumit că provocase un scandal şi tulburase liniştea credincioşilor, se întoarse şi trânti uşa după dânsul. Credincioşii însă răsuflară uşuraţi şi reluară predica şi cântările...
Dar iată că o fetiţă bătu la uşa farmacistului şi-i ceru o doctorie pentru mama care zăcea bolnavă.
Farmacistul, căruia nu-i trecuse încă mânia, se răsti la ea: "Ce aşa târziu? Nu puteai veni mai devreme? Farmacia se închide la ora asta!!" "N-am putut mai devreme, răspunse fetiţa, - pentru că doctorul a venit abia acum şi m-a trimis cu reţeta asta. Mi-a spus să-i aduc îndată doctoria, altfel moare mama".
Fierbând de mânie şi cu gândul în altă parte, farmacistul luă de pe rafturi mai multe flacoane şi se apucă să prepare mixtura pentru mama fetiţei. Din greşeală însă el turnă în sticluţă şi câteva picături de otravă. Fetiţa plecă îndată, bucuroasă să scape cât mai curând de farmacia lui nesuferită.
Punând la loc flacoanele, farmacistul îşi înţelese pe dată greşeala, văzând eticheta flaconaşului cu otravă... El rămase încremenit - în locul medicamentului prescris, îi dăduse fetiţei otravă!.. Fără să-şi dea seama, turnase câteva picături în sticluţa pe care fetiţa o ducea acum acasă. Farmacistul se repezi în stradă, încercând să o ajungă din urmă, dar fetiţa dispăruse demult după colţ. Înspăimântat de moarte, era cât pe ce să se roage lui Dumnezeu, dar îşi aduse aminte că nu crede în existenţa Lui. Cum ar fi putut buzele lui să rostească o vorbă de rugă, când abia mai adineauri îşi bătuse joc de nişte credincioşi?
În culmea desperării, uitând tot ce vorbise şi crezuse până atunci despre Dumnezeu, 'farmacistul căzu în genunchi şi începu să se roage fierbinte: "Doamne, dacă exişti cu adevărat, fă ca fetiţa să se întoarcă la mine!"
El se ridică şi porni spre casă. Nu apucă însă bine să închidă uşa după dânsul, că auzi deodată o bătaie uşoară şi vocea sfioasă a fetiţei: "Dragă nene farmacist, nu te supăra, dar mă grăbeam aşa de tare, că nu mă uitam pe unde calc. Am căzut şi... am spart sticluţa u doctoria! Nu s-ar putea să-mi dai alta? Doctorul mi-a spus că mama nu scapă cu viaţă, dacă n-o ia chiar astăzi!.."
Farmacistul mângâie fetiţa, fără să-i răspundă, şi-i pregăti o nouă doctorie.
Fetiţa plecă şi farmacistul Ii mulţumi lui Dumnezeu că l-a ferit să devină ucigaş. Amintindu-şi de credincioşii adunaţi în faţa farmaciei, el alergă într-acolo. Credincioşii care se pregăteau să se împrăştie pe la casele lor, crezură că vine iarăşi cu intenţii agresive. El însă le povesti minunea ce se petrecuse cu dânsul chiar mai adineauri.
Acum farmacistul nu se mai îndoia de existenţa lui Dumnezeu, care se interesează de soarta omului şi-i ascultă păsul. El adăugă că doreşte să se creştineze şi credincioşii îl primiră cu dragă inimă în comunitatea lor.

Ce ţintă ai tu?

Micuţa Anca n-a putut părăsi mai multe săptămâni patul din cauza scarlatinei. Multe zile a avut febră mare. Abia s-a însănătoşit şi a fost necesară o operaţie de amigdale. După ce a trecut cu bine cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin aceasta, Anca a mers pentru câteva zile în vizită la bunica ei pentru a se reface puţin.
Într-o seară, bunica i-a povestit nepoatei ei istorisirea din Evanghelia după Luca, capitolul 16, despre omul cel bogat şi despre Lazăr cel sărac. Bunica i-a prezentat nepoatei ei foarte plastic pe cei doi bărbaţi. Amândoi bărbaţii au murit. Dar cât de diferite au fost ţintele lor! Lazăr se afla în fericirea paradisului, iar bogatul în locul de chin.
- Ce ţintă ai tu? Întrebă cu seriozitate bunica. În cer merge numai cel care a recunoscut în căinţă şi în pocăinţă păcatele sale Domnului Isus. Ai păcătuit?
Anca n-a avut nevoie să se gândească prea mult şi dădu din cap aprobator.
- Dar fiecare trebuie să vină personal la Domnul Isus, aşa cum este, adăugă bunica.
Mai târziu, Anca s-a dus gânditoare în pat. Nu putea adormi, în faţa ochilor ei stăteau mereu aceste două mari contraste: cerul - iadul. Ea a recunoscut clar că e păcătoasă şi pierdută. Ce să facă? O voce îi şoptea că se poate întoarce la Dumnezeu şi mai târziu şi, în afară de aceasta, ea nu păcătuise chiar aşa de des; de aceea lucrurile nu stăteau chiar aşa de rău. O altă voce însă îi spunea foarte desluşit: „Şi dacă vine Domnul Isus în noaptea asta?"
Anca deveni foarte neliniştită. Se temea foarte mult. Ea nu voia să ajungă în iad. Dar era conştientă că nu putea merge în cer cu păcatele ei. Atunci îşi aminti de cuvintele bunicii care i-a spus despre Domnul Isus că El Şi-a dat viaţa ca Mântuitor pentru păcătoşi pierduţi, pentru a salva pe fiecare care vine cu păcatele sale la El.
Anca s-a ridicat din pat, a îngenuncheat şi a recunoscut Domnului Isus păcatele ei: neascultarea ei faţă de părinţi, lipsa ei de amabilitate şi egoismul faţă de fraţii ei, nesinceritatea ei, unele minciuni, unele mici furturi. Ah, era totuşi o listă lungă. Mântuitorul a făcut vizibile aşa multe în inima ei, iar ea i-a recunoscut toate acestea.
- A adormit abia târziu.
A doua zi dimineaţa, Anca a povestit bunicii ei:
- I-am spus Domnului Isus toate păcatele mele. El este acum şi Mântuitorul meu pe care vreau să-L urmez.
Apoi a întrebat:
- Acum merg şi eu în cer, nu?
După ce s-a gândit puţin, bunica a răspuns:
- Pot să-ţi spun: da! Căci în Cuvântul lui Dumnezeu scrie: „Cine crede în Fiul, are viata veşnică".
Apoi au îngenuncheat amândouă pentru a mulţumi Păstorului cel Bun care Şi-a dat viaţa pentru oile Sale.
Anca nu a uitat niciodată această întâmplare aşa de semnificativă pentru ea şi s-a bucurat că poate avea acum o ţintă minunată înaintea ei.
Ai şi tu această ţintă?

Acrobatul pe frânghie

Un acrobat şi-a făcut apariţia într-un mic orăşel şi a aşezat o frânghie bine încordată la zeci de metri deasupra unui râu cu ape repezi. El a uimit mulţimea prin talentul şi curajul lui, traversând de mai multe ori acel râu pe frânghie, alergând, umblând în mâini, mergând pe bicicletă şi împingând o roabă. Când i s-a părut că toţi sunt convinşi de abilitatea lui, acrobatul s-a adresat mulţimii: "Aş vrea acum să împing roaba aceasta de la un capăt la altul al frânghiei, având o persoană în ea. Credeţi că pot face aceasta?" Toţi au început să strige: "CREDEM! CREDEM!" Atunci acrobatul a întrebat: "Cine se oferă, să încercăm împreună?" Tăcere deplină! Nimeni nu se oferă. Din spatele mulţimii apare un copil: "Eu mă ofer. Eu am încredere în tine!" Înmărmurită, mulţimea îi urmăreşte pe cei doi încheindu-şi cu succes drumul, atât de primejdios. Cineva se apropie de copil: "Nu ţi-a fost teamă?" Copilul răspunde zâmbind: "Nu! Acrobatul este tatăl meu. Nu e prima dată când facem lucrul acesta împreună."

Te încrezi tu în Dumnezeu, vrei să te laşi condus de El pe drumul greu şi primejdios al vieţii, sau ai doar o formă de credinţă lipsită de viaţă şi de putere, aşa cum aveau şi ceilalţi oameni din jurul acrobatului?

Obligaţii reciproce - în căsnicie(2)

Acum aveţi de îndeplinit datorii pe care nu le aveaţi înainte de cãsãtorie. "Îmbrãcaţi-vã, de aceea... cu bunãtate, umilinţã a minþii, blândeţe, îndelungã rãbdare". "Umblaţi în dragoste, aşa dupã cum ne-a iubit şi Hristos pe noi". Studiaţi cu atenţie urmãtorul îndemn: "Nevestelor, fiţi supuse bãrbaţilor voştri cum se cuvine în Domnul. Cãci bãrbatul este capul nevestei, dupã cum Hristos este capul bisericii... şi dupã cum biserica este supusã lui Hristos, tot aşa şi nevestele sã fie supuse bãrbaţilor lor în toate lucrurile. Bãrbaţilor, iubiţi-vã nevestele cum a iubit şi Hristos biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea."
Sfatul lui Dumnezeu cãtre Eva. Evei i s-a spus despre necazul şi suferinţa care aveau sã fie partea ei. Şi Domnul a spus: "Dorinţele tale se vor şine dupã bãrbatul tãu şi el va stãpâni peste tine." La creaţiune, Dumnezeu a fãcut-o egalã cu Adam. Dacã ar fi continuat sã rãmânã ascultãtori de Dumnezeu - în armonie cu marea Sa lege a iubirii - ei aveau sã fie pentru totdeauna în armonie unul cu celãlalt; însã pãcatul a adus discordie, iar acum unirea lor putea fi menţinutã şi pãstratã în armonie numai prin supunerea uneia sau alteia dintre cele douã pãrţi. Eva a fost cea care a pãcãtuit prima; şi a cãzut în ispitã pentru cã s-a despãrţit de tovarãşul ei, contrar îndemnului divin. La solicitarea ei, a pãcãtuit şi Adam, acum ea devenind supusã faţã de bãrbatul ei. Dacã principiile cuprinse în Legea lui Dumnezeu ar fi pãstrate cu grijã de cãtre neamul cãzut în pãcat, atunci aceastã sentinþã, urmare a pãcãtuirii, s-ar fi dovedit o binecuvântare pentru ei; însã abuzarea de supremaţia care i s-a dat bãrbatului a fãcut adeseori atât de amarã viaţa femeii, o adevãratã povarã.
Eva fusese cu totul fericitã alãturi de soţul ei în grãdina Edenului; dar, ca şi neastâmpãratele Eve moderne, ea a fost flatatã cu tentaţia de a intra într-o sferã mai înaltã decât aceea pe care i-o desemnase Dumnezeu. În încercarea de a se ridica mai presus de poziþia sa originalã, ea a cãzut cu mult mai jos decât aceasta. În mod asemãnãtor se va întâmpla cu toţi aceia care nu doresc sã-şi îndeplineascã cu plãcere datoriile vieţii, potrivit cu planul lui Dumnezeu.

Obligaţii reciproce - în căsnicie (1)

Fiecare are responsabilitãţile lui. Cei doi, care îşi unesc interesele pentru o viaţã întreagã, au trãsãturi caracteristice distincte şi responsabilitãţi individuale. Fiecare are lucrul sãu, însã femeile nu trebuie evaluate dupã cantitatea lucrului pe care îl pot face, precum animalele de povarã. Soţia trebuie sã împodobeascã cercul familiei, în calitate de soţie şi companie pentru un soţ înţelept. La fiecare pas, ea trebuie sã-şi punã întrebarea: "Este acesta standardul pe care trebuie sã-l ating ca femeie?" "Cum Îl pot reprezenta pe Hristos în cãminul meu?" Soţul trebuie sã-i facã cunoscut soţiei cã el apreciazã lucrul ei.
Soţia trebuie sã-şi respecte soţul. Soţul trebuie sã-şi iubeascã soţia, sã aibã grijã de ea; dupã cum prin legãmântul cãsãtoriei au devenit una, la fel prin credinţa în Hristos vor fi una în El. Ce ar putea fi mai plãcut pentru Dumnezeu decât sã vadã cã cei ce pãşesc în relaţia de cãsãtorie cautã sã-L cunoascã pe Domnul Hristos şi sã fie umpluţi tot mai mult cu Duhul Sãu?

Educaţia din familie (6)

Viitorul soţ trebuie sã fie econom şi harnic. În vechime, obiceiul vremii cerea ca mirele, înainte de ratificarea legãmântului cãsãtoriei, sã plãteascã o sumã de bani sau echivalentul acesteia într-un anumit produs, dupã posibilitãţile lui, tatãlui viitoarei sale soţii. Acest lucru era privit ca o garanţie pentru viitoarea cãsãtorie. Taţii considerau cã nu prezintã siguranţã sã încredinţeze fericirea fiicelor lor unor bãrbaţi neprevãzãtori în ce priveşte susţinerea unei familii. Dacã aceştia nu erau suficient de chibzuiţi şi energici în a se ocupa de afaceri şi a dobândi vite sau pãmânt, exista teama cã viaţa lor se va dovedi fãrã valoare. Însã exista prevederea de a fi puşi la probã aceia care nu aveau nimic pentru a plãti pentru viitoarea lor soţie. Li se îngãduia sã lucreze pentru tatãl fiicei pe care o iubeau, durata de timp fiind stabilitã în funcţie de valoarea zestrei cerute. Când pretendentul era credincios în lucrul prestat şi se dovedea valoros şi din alte puncte de vedere, el primea fiica de soţie; şi, în general, zestrea pe care o primise tatãl îi era datã acesteia la nuntã...
Acest obicei strãvechi, de care uneori s-a fãcut abuz, cum a fost cazul lui Laban, a avut rezultate bune. Prin faptul cã se cerea pretendentului sã efectueze anumite servicii pentru a-şi asigura mireasa, se prevenea astfel o cãsãtorie pripitã şi exista posibilitatea de a se pune la probã profunzimea sentimentelor acestuia cât şi capacitatea lui de a purta de grijã unei familii. În vremurile noastre, se întâmplã multe rele pentru care se urmeazã un curs opus.
Nici un bãrbat nu are scuze pentru cã nu are capacitate financiarã. Despre mulţi bãrbaţi se poate spune: Este bun, prietenos, generos, un om bun, un creştin; însã nu e în stare sã se ţinã de o treabã. În ce priveşte abilitatea folosirii banilor, a mijloacelor, el este doar un copil. Pãrinţii lui nu l-au învãţat sã se întreţinã singur.

Educaţia din familie (5)

Pentru fiecare femeie, cunoaşterea datoriilor gospodãreşti este dincolo de orice preţ. Sunt nenumãrate familii a cãror fericire a fost nãruitã datoritã ineficienţei soţiei şi mamei. Nu este aşa de important ca fetele noastre sã înveţe pictura, broderia, muzica sau probleme dificile de matematicã ori tehnici de retoricã, pe cât este de important sã înveţe sã croiascã, sã confecţioneze şi sã-şi repare propriile haine sau sã pregãteascã o hranã sãnãtoasã şi gustoasã. Unei fetiţe de 9-10 ani, trebuie sã i se cearã sã contribuie la treburile gospodãreşti obişnuite, atât cât poate, şi trebuie sã aibã responsabilitate pentru felul în care îşi îndeplineşte lucrul. A fost un tatã înţelept acela care, întrebat fiind ce intenţioneazã cu fiicele sale, a rãspuns: "Intenţionez ca acestea sã-şi facã ucenicia în şcoala excelentã a mamei lor, ca sã poatã învãţa arta de a valorifica timpul, sã fie pregãtite sã devinã soţii şi mame, capi de familie şi membri folositori ai societãţii." 11

Educaţia din familie (4)

Tânãra sã fie harnicã. Tu ai trãsãturi de caracter ce trebuie sever disciplinate şi stãpânite cu hotãrâre, înainte ca sã poţi pãşi cu siguranţã în relaţia de cãsãtorie. De aceea, gândul cãsãtoriei trebuie înlãturat din mintea ta pânã vei birui defectele caracterului tãu, ca sã poţi deveni o soţie fericitã. Ai neglijat sã te pregãteşti pentru lucrul organizat în gospodãrie, nu ai considerat necesarã deprinderea de a fi harnicã. Odatã format, obiceiul de a gãsi plãcere în lucrul util nu va fi pierdut niciodatã. Atunci vei fi pregãtitã pentru orice împrejurare a vieţii şi te vei descurca în situaţia respectivã. Vei învãţa sã-þi placã activitatea. Dacã îţi gãseşti plãcere în munca folositoare, mintea îţi va fi ocupatã cu lucrul respectiv şi nu vei avea timp sã te laşi în voia viselor închipuite.
Priceperea în activitãţi utile va conferi minţii tale, neastâmpãrate şi nemulţumite, energie, eficienţã şi pe viitor o demnitate decentã, care va impune respect.
Valoarea educaţiei practice pentru fete. Mulţi dintre cei care considerã cã este necesar ca fiii sã fie instruiţi în vederea câştigãrii existenţei în viitor socotesc cu totul opţionalã pregãtirea fiicelor, pentru a putea fi independente şi a se întreţine singure. De obicei, în şcoalã, tânãra învaţã puţine lucruri care pot fi puse în practicã pentru câştigarea pâinii zilnice; şi, neprimind în cãmin nici un fel de educaţie în treburile bucãtãriei şi ale gospodãriei, ea creşte fiind cu totul nefolositoare, o povarã pentru pãrinţii ei...
O femeie care a fost învãţatã sã-şi poarte singurã de grijã va putea purta de grijã şi altora. Ea nu va fi niciodatã o povarã pentru familie sau societate. Când soarta vieţii se încruntã, va fi întotdeauna un loc pentru ea undeva, un loc unde sã-şi câştige în mod cinstit existenţa şi sã-i ajute pe cei care depind de ea. Femeia trebuie sã fie instruitã pentru a cunoaşte câteva meserii prin care sã-şi poatã câştiga existenţa, dacã este necesar. Trecând peste alte ocupaţii de onoare, fiecare fatã trebuie sã înveţe sã se ocupe de treburile gospodãreşti ale casei, sã ştie sã gãteascã, sã facã curãţenie şi sã spele rufe. Ea trebuie sã înţeleagã toate acele lucruri pe care trebuie sã le cunoascã stãpâna casei, fie cã familia este bogatã sau sãracã. Astfel, dacã se întâmplã ceva, ea este pregãtitã pentru orice în caz de nevoie; într-un anumit fel vorbind, ea este independentã de împrejurãri.

Educaţia din familie (3)

Pentru sãnãtatea şi fericirea întregii familii, nimic nu este mai vital decât isteţimea şi inteligenţa bucãtãresei. Printr-o hranã greşit pregãtitã, nesãnãtoasã, ea poate afecta şi chiar ruina atât eficienţa adultului, cât şi dezvoltarea copilului. Iar printr-o hranã îmbietoare şi gustoasã, ea poate realiza tot atât de mult în direcţia cea bunã. Iatã deci cum, pe multe cãi, fericirea vieţii este legatã de îndeplinirea cu credincioşie a datoriilor obişnuite ale vieţii. Acordaþi atenţie igienei. Ar trebui sã se acorde mai multã atenţie principiilor de igienã în alimentaţie, mişcare fizicã,îngrijire a copiilor, tratamentul bolnavilor şi multe alte domenii.
În predarea igienei, un profesor serios va cãuta sã valorifice orice ocazie pentru a arãta necesitatea curãţeniei, atât în ce priveşte deprinderile personale, cât şi mediul în care trãieşte fiecare... Învãţaţi-i pe studenţi cã un dormitor curat, o bucãtãrie meticulos curãţitã şi o masã sãnãtoasã şi gustoasã vor contribui mai mult la fericirea familiei şi vor atrage mai mult atenţia vizitatorului sensibil decât orice mobilã oricât de scumpã din sufragerie. Faptul cã "viaţa este mai mult decât mâncare şi trupul mai mult decât îmbrãcãminte" este o lecţie nu mai puţin necesarã astãzi decât acum 1800 de ani, când a fost datã de cãtre Divinul Învãţãtor.

Educaţia din familie (2)

Ar trebui sã fie lege ca tinerii sã nu se cãsãtoreascã pânã ce nu ştiu sã îngrijeascã de copiii pe care-i vor avea în familia lor. Ei ar trebui sã ştie sã aibã grijã de aceastã casã pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o. Dacã nu înþeleg legile prin care funcţioneazã organismul lor, ei nu pot înþelege datoria pe care o au faţã de Dumnezeu sau faţã de ei înşişi.
Programa de învãţãmânt de la colegiu ar trebui sã cuprindã şi instruirea în treburile gospodãreşti. Educaţia pe care o primesc tinerii şi tinerele care frecventeazã colegiile noastre în privinţa vieþii de familie necesitã o atenţie deosebitã. Este de mare importanţã, în lucrarea de formare a caracterului, ca studenţii de la colegiile noastre sã fie învãţaţi sã se ocupe cu lucrul care le este desemnat, dând la o parte orice înclinaţie spre lene. Ei trebuie sã se obişnuiascã cu datoriile vieţii de fiecare zi. Ei trebuie sã fie învãţaţi sã-şi îndeplineascã datoriile zilnice, pe deplin şi bine, cu cât mai puþin zgomot şi dezordine cu putinţã. Fiecare lucru trebuie fãcut cum se cuvine şi în ordine. Bucãtãria şi toate celelalte pãrţi ale casei trebuie pãstrate curate şi în ordine. Cãrţile trebuie lãsate deoparte, pânã la timpul potrivit, iar studiul nu trebuie sã aibã loc în detrimentul neglijãrii datoriilor gospodãreşti. Studiul cãrţilor nu trebuie sã ocupe mintea în aşa fel, încât sã se neglijeze datoriile gospodãreşti de care depinde confortul familiei.
În îndeplinirea acestor datorii trebuie biruite obiceiurile lipsei de atenţie, ale neglijenţei şi dezordinii; cãci, dacã nu sunt corectate, aceste obiceiuri vor fi continuate, iar viaþa va fi lipsitã de utilitate.
Cunoaşterea gospodãriei este indispensabilã. Multe dintre domeniile de studiu care consumã timpul studenţilor nu sunt esenţiale pentru viaţa practicã sau pentru fericirea lor, însã este esenţial ca fiecare tânãr sã fie familiarizat cu datoriile zilnice. La nevoie, o tânãrã se poate dispensa de cunoaşterea limbii franceze, de exemplu, a algebrei sau chiar a pianului; însã este indispensabil ca ea sã înveþe sã facã pâine bunã, sã coasã haine potrivite şi de bun gust şi sã îndeplineascã cu eficienţã multele treburi care sunt legate de gospodãrie.

Educaţia din familie

Pregãtirea pentru cãsãtorie - o parte esenţialã a educaţiei. În nici un fel nu se va pãşi în relaţia de cãsãtorie pânã ce pãrţile implicate nu vor cunoaşte datoriile practice ale vieţii de cãmin. Soţia trebuie sã deţinã acel rafinament al minţii şi manierelor pentru a putea fi calificatã spre a creşte în mod corespunzãtor copiii pe care îi va avea.
Multe femei, socotite bine instruite, care au absolvit cu onoruri anumite instituţii de învãţãmânt, sunt în mod ruşinos ignorante în ceea ce priveşte datoriile practice ale vieţii. Ele sunt lipsite de calificarea necesarã pentru o gospodãrire corespunzãtoare a familiei, Şi deci esenţialã pentru fericirea acesteia. Ele pot vorbi despre sfera elevatã a femeii şi drepturile ei, însã nu fac nici pe departe cinste familiei.
Este dreptul fiecãrei urmaşe a Evei sã înţeleagã pe deplin datoriile gospodãreşti, sã fie instruitã în orice lucru gospodãresc. Fiecare tânãrã trebuie sã fie în aşa fel pregãtitã, încât, dacã ar fi sã ocupe poziţia de soţie sau mamã, ea sã poatã domni ca o reginã în propriul ei domeniu. Ea trebuie sã fie cu totul competentã, sã-şi cãlãuzeascã şi instruiascã copiii, sã-şi dirijeze slujitorii sau, dacã va fi nevoie, sã facã faţã cu propriile ei mâini treburilor din gospodãria sa. Este dreptul ei sã înţeleagã mecanismul de funcţionare a corpului omenesc şi principiile de igienã, chestiuni ce ţin de alimentaţie şi îmbrãcãminte, muncã şi multe altele de care este direct legatã bunãstarea familiei sale. Este dreptul ei sã dobândeascã o astfel de cunoaştere a celor mai bune metode de tratare a bolilor în aşa fel încât, în caz de îmbolnãvire, sã-şi îngrijeascã ea însãşi copiii, în loc sã-şi lase preþţioasele comori pe mâna unor asistente şi medici strãini.
Ideea cã ignorarea ocupaţiilor utile, legate de gospodãrie, constituie trãsãtura esenţialã a unui adevãrat gentleman sau a unei adevãrate doamne este contrarã planului lui Dumnezeu, prin crearea omului. Lenea este un pãcat, iar necunoaşterea datoriilor obişnuite este urmarea nesãbuinţei care va avea drept consecinţe remuşcãri amare.
Tinerele considerã cã este umilitor sã gãteascã sau sã facã alte treburi gospodãreşti; şi, din acest motiv, multe fete, care se cãsãtoresc şi au în grijã familii, nu prea au idee de datoriile pe care le au ca soţii şi mame.

O nouă zi!

1. Dumnezeu spune: - Astazi, Ma voi ingriji de toate problemele tale. Te rog, aminteste-ti ca n-am nevoie de ajutorul tau!
2. Daca cel rau se intampla sa-ti trimita o situatie in care sa nu te poti descurca, nu fi ispitit s-o rezolvi tu insuti. Schimba-I adresa si trimite-o la randul tau in cutia de scrisori a Domnului Isus!
3. Odata ce ai pus problema in cutia Domnului, nu te mai gandi la ea si nu fi ispitit s-o iei inapoi. Gandindu-te sau impovarandu-te cu ea, nu-ti va aduce nici o rezolvare!
4. Daca este o situatie pe care esti capabil s-o rezolvi, te rog consulta-Ma in rugaciune ca sa fi sigur ca ai gasit rezolvarea potrivita!
5. Pentru ca Eu nu dorm nici nu atipesc nu este nevoie ca tu sa nu dormi noaptea. Odihneste-te copilul Meu. Daca ai nevoie sa Ma contactezi, Eu ma aflu doar la distanta de-o rugaciune.
Dandu-mi Mie problema ta, toate lucrurile vor fi bune si vei putea merge mai departe!

Spune-i astazi.Maine va putea fi prea tarziu

Era odata un baiat nascut cu o grava maladie. O maladie pentru care nu exista un leac .Avea 17 ani,dar putea muri in orice moment.Traia in casa lui ,sub asistenta permanenta a mamei sale... Obosit de stat in casa, a decis sa iasa macar o data.Ceruse permisiunea mamei sale.Ea a acceptat.Mergand prin cartierul sau,se uita pe la magazine.Trecand pe langa un magazin de muzica, privi prin vitrina si observa prezenta unei tinere fete,de varsta lui. A fost dragoste la prima vedere.Deschise usa si intra, privind la nimic altceva decat la fata. Apropiindu-se incet, sosi la tejgheaua undeera fata.
Ea il privi si ii spuse surazand:
,,Pot sa te ajut?'' In timpul acesta el gandea caacela era cel mai frumos zambet pe care l-a vazut in viata sa. Simtea impulsul de a o saruta .Balbaindu-se ii spuse;
,, Da... ,hmmmmm...........ummmmmm. Mi-ar placea sa cumpar un CD.Fara sa se gandeasca, prinde primul CD pe care il vede si ii da banii.
,,Vrei sa ti-l impachetez?" - intreaba fata zambind din nou. El ii raspunse ca da. Incetisor ,ea merse in magazie si se intoarse cu pachetul si i-l da baiatului.El il ia si iese din magazin...
Se intoarse acasa si din acea zi, mergea la acel magazin in fiecare zi sa cumpere un CD. Fata il impacheta mereu, iar el se intorcea acasa si il baga in sertar. El era prea timid pentru a o invita in oras si de cate ori incerca ,nu reusea niciodata.
Mama lui a aflat de aceasta situatie si il incuraja sa incerce..., asadar in ziua urmatoare el isi luase curaj si se duse la magazin. Ca in toate celelalte zile isi cumpara un CD si ca intotdeauana ea il impacheta. El a luat CD -ul si in momentul in care fata era distrata, a pus repede o foaie cu numarul lui de telefon pe tejghea, apoi a iesit in fuga din magazin..........."Dringggggggg''........ Mama lui raspunde la telefon. ,,Alo?????'' Era fata ce intreba de fiul ei. Mama indurerata a inceput sa planga in timp ce zicea: ,,Nu stii?!?!?!?....a murit ieri"
A fost o tacere indelungata intrerupta de plansul mamei. Mai tarziu mama lui a intrat in camera fiului pentru a si-l aminti.Decise de a incepe sa se uite prin lucrurile lui.Deschise sertarul si cu mare suprindere gasise un munte se CD-uri impachetate .Nu era nici macar unul deschis. A cuprins-o curiozitatea, vazand atatea si nu putu rezista :a luat un CD si s-a asezat pe pat,uitandu-se, Cand un bilet iese din pachetul din plastic... Mama l-a luat pentru a-l citi; scria: ,,Esti frumos!!! Ai vrea sa iesi cu mine?? Te iubesc ............Sofia."
Mama emotionata deschise si alte CD uri si gasise si alte bilete; pe toate scria acelasi lucru.

MORALA: Asta e viata .Nu astepta prea mult pentru a-i spune cuiva special ceea ce simti.Spune-i astazi.Maine va putea fi prea tarziu.Acest mesaj a fost scris pentru a te face sa se reflectezi asupra acestor lucruri... incetul cu incetul... poti schimba lumea....

E cam copilaresc dar suna interesant.

Un program pentru inima:

Clientul: Am o problema in sistem. Se blocheaza si trebuie mereu sa resetez.
Serviciul Tehnic: Puteti instala softul DRAGOSTE?
Clientul: Da, cred ca pot. Nu sunt un expert, dar cred ca ma pot descurca. Ce trebuie sa fac mai intai?
Serv.Tehnic: Primul lucru este sa deschideti INIMA. Ati gasit-o?
Clientul: Da, numai ca acolo ruleaza deja cateva programe chiar acum. Este bine sa instalez
programe cand deja altele sunt rulate?
Serv.Tehnic: Ce programe sunt deschise?
Clientul: Sa vad... Sunt deschise programele DURERE.EXE, TRISTETE.BAT, DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM.
Serv.Tehnic: Nici o problema. DRAGOSTEA va sterge automat DURERE.EXE din sistemul operational curent. Va ramane in memoria dvs. permanenta, dar nu va mai perturba niciodata alte programe. DRAGOSTEA va suprascrie TRISTETE.BAT cu un modul numit BUCURIE.EXE. Dar trebuie sa dezinstalati singur DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM. Aceste programe nu permit instalarea completa a DRAGOSTEI. Puteti face asta?
Clientul: Nu stiu cum sa le dezinstalez. Au un mesaj de \"eroare\". Ma puteti ajuta?
Serv.Tehnic: Cu placere. Mergeti in [Start Menu] si cautati IERTARE.EXE. Faceti acest lucru ori de cite ori apar DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM, pana cind vor fi complet disparute din sistemul dvs.
Clientul: OK. Am terminat! DRAGOSTEA a inceput sa se instaleze automat! Asa este normal?
Serv.Tehnic: Este perfect! Trebuie sa primiti un mesaj care spune ca programul se instaleaza pentru toata viata in INIMA sistemului dvs. Aveti acest mesaj?
Clientul: Da, il am. Acum programul este complet instalat?
Serv.Tehnic: Da, numai ca aveti acum numai modulul de baza. Trebuie sa va conectati la alte INIMI ca sa puteti face upgrade-uri.
Clientul: Oh! Am deja un mesaj de eroare. Ca trebuie sa fac?
Serv.Tehnic: Ce spune acest mesaj?
Clientul: Spune: \"Eroare 412 - Programul nu poate rula pe componentele interne\". Ce
inseamna asta?
Serv.Tehnic: Nu va ingrijorati, asta este o problema simpla. Inseamna ca DRAGOSTEA este setata sa ruleze pe o INIMA externa si nu a fost rulata inca in INIMA dvs. Este unul din cele mai dificile lucruri in programare. Trebuie sa aveti DRAGOSTE interioara pentru propriul sistem inainte de a incerca sa va conectati la DRAGOSTEA altor sisteme.
Clientul: Si ce trebuie sa fac?
Serv.Tehnic: Puteti gasi AUTOACCEPTAREA?
Clientul: Da, am gasit-o.
Serv.Tehnic: Excelent, incepe sa fie foarte bine! Acum inserati urmatoarele fisiere si copiati-le in directorul \"INIMA MEA\": IERTARE.DOC, AUTOACCEPTARE.TXT, BUNATATE.DOC si INCREDERE.TXT. Sistemul dvs. va rescrie toate fisierele. Apoi va trebui sa stergeti
SARCASM.EXE si sa goliti cutia de gunoi astfel incat sa fiti sigur ca nu a mai ramas nimic rau si
niciodata nu va mai fi rulat.
Clientul: Am reusit! Hei! INIMA mea incepe sa aiba noi fisiere: ZAMBET.MPG este pe monitor chiar acum si un mesaj imi spune ca PACEA.COM, COMPASIUNEA.EXE si MULTUMIREA.COM se instaleaza in toata INIMA mea!
Serv.Tehnic: Inseamna ca DRAGOSTEA este instalata si ruleaza. Ar trebui sa va descurcati singur de acum. Inca un lucru inainte de a termina ...
Clientul: Va ascult.
Serv.Tehnic: DRAGOSTEA este un program distribuit gratuit. Fiti sigur ca o daruiti curata la orice sistem cat timp veti fi conectat la serverul principal -MAREA DRAGOSTE! Veti primi inapoi module cu adevarat valoroase.
Clientul: Asa voi face. Multumesc pentru ajutor.
Serv.Tehnic: INIMA sa-ti fie binecuvantata cu multa DRAGOSTE!

autor necunoscut

Cât valorezi TU?

Paul, cu o figurã tristã si abãtutã, se întâlni cu
prietena lui Carla într-o cofetãrie, la o cafea.
Deprimat, începu sã se descarce în fata ei,
povestindu-i despre multele lui probleme, despre locul
de muncã, bani, prieteni, scopul lui în viatã si multe
altele... Totul pãrea sã îi meargã prost... La un
moment dat, Carla bãgã mâna în geantã si scoase o
bancnotã nou-noutã de 1.000.000 de lei. I-o întinse
zâmbind:
– Vrei aceastã bancnotã?
Paul, putin confuz, îi rãspunse:
– Dacã o vreau? Bineînteles, Carla... doar sunt
1.000.000 de lei! Cine i-ar refuza?!
Atunci Carla mutã bancnota în mâna stângã si o
mototoli pânã fãcu din ea un mic ghemotoc. Arãtându-i
ghemotocul lui Paul, îl întrebã din nou:
– Dar acum, mai vrei bancnota?
– Carla, nu stiu ce urmãresti, dar ghemotocul acela
din mâna ta valoreazã în continuare un milion!
Bineînteles cã vreau milionul, chiar si asa, dacã mi-l
dai.
Carla desfãcu ghemotocul, aruncã bancnota sifonatã pe
jos si o cãlcã cu piciorul pânã când se murdãri toatã.
– Tot mai vrei bancnota?
– Ascultã, Carla, tot nu înteleg unde vrei sã ajungi.
Chiar si asa, cãlcatã în picioare si murdãritã, este
tot o bancnotã de un milion, si pânã nu o rupi, îsi
pãstreazã valoarea...
– Paul, tu ai spus-o – un milion rãmâne un milion! Ei
bine, trebuie sã stii cã indiferent ce se întâmplã cu
tine, chiar dacã uneori ceva nu iese cum vrei tu,
chiar dacã viata te „îndoaie” sau te face un mic
ghemotoc, tu continui sã fii la fel de important cum
ai fost întotdeauna... Ceea ce trebuie sã te întrebi
este cât valorezi tu în realitate, nu cât de abãtut
esti la un moment dat sau cât de deprimat din cauza
unor situatii mai mult sau mai putin trecãtoare din
viata ta.
Paul rãmase nemiscat, uitându-se la Carla fãrã sã zicã
un cuvânt, în timp ce cuvintele ei îsi croiau drum
spre mintea si inima lui. Carla puse bancnota
desfãcutã pe masã, alãturi de ceasca lui Paul, iar cu
un zâmbet complice, îi spuse:
– Ia milionul, ea-l tãu! Pãstreazã-l ca sã-ti
amintesti de acest moment când vei cãdea iar în
butoi... dar trebuie sã-mi dai o bancnotã nouã... tot
de 1.000.000, ca s-o pot folosi cu urmãtorul prieten
care are nevoie... Îl pupã pe obraz si se îndreptã
spre usã. Paul privi bancnota, zâmbi, o privi din nou
si – trezit parcã la o nouã viatã – îl strigã pe
ospãtar sã achite consumatia...

De câte ori nu ne îndoim si noi ca Paul de valoarea
noastrã, de ceea ce meritãm cu adevãrat, de ceea ce
putem realiza? Ia gândeste-te câteva clipe si încearcã
sã rãspunzi la urmãtoarele întrebãri:
1. Care sunt cele mai bogate 5 persoane din lume?
2. Care sunt ultimele 5 câstigãtoare la Miss Univers?
3. Care sunt ultimii 10 câstigãtori ai premiului
Nobel?
4. Care sunt ultimii 5 câstigãtori ai premiului Oscar
la sectiunea cel mai bun actor/actritã?

...Ei, cum merge? Ai reusit sã rãspunzi la întrebãri?
Nu?... Nu-ti fã probleme – nici unul dintre noi nu-si
aminteste care au fost cei mai buni ieri. Iar
aplauzele trec! Si trofeele se umplu de praf!
Câstigãtorii sunt dati uitãrii!... Acum rãspunde la
urmãtoarele întrebãri:
1. Poti enumera 3 profesori care au avut un impact
deosebit asupra vietii tale?
2. Dar 3 prieteni care te-au ajutat în momente
dificile?
3. Ai putea enumera câteva persoane care te-au fãcut
sã te simti cu adevãrat special si deosebit?
4. Care ar fi cel putin 5 persoane cu care îti petreci
timpul?

...Cum a fost? Mai usor?... Persoanele care ti-au
influentat si-ti influenteazã viata nu sunt cele care
au cele mai bune rezultate, cei mai multi bani sau
cele mai multe premii... Sunt cele care îsi fac griji
pentru tine, care au grijã de tine si care rãmân
alãturi de tine indiferent ce ti se întâmplã...
Gândeste-te o clipã... Viata este foarte scurtã! TU –
pe ce listã esti? Nu stii?... Dã-mi voie sã te ajut un
pic... Poate nu esti printre cei faimosi, dar cu
sigurantã esti printre cei care au ales sã primeascã
acest mesaj si astfel am asistat împreunã – TU si EU –
la demonstratia Carlei. Ce zici, întelegându-ne
valoarea, încercãm sã aducem putinã sperantã cel putin
în inima unei alte persoane? „O lumânare nu pierde
nimic dacã aprinzi cu ea o alta!” Iar „cãrarea celor
neprihãniti este ca lumina strãlucitoare, a cãrei
strãlucire merge mereu crescând pânã la miezul zilei”
(Proverbe 4:18).

autor necunoscut

Contemporani cu fericirea...

În lumea aceasta n-are cum sã fie mai bine
Când spiritul închinãrii la sine
Pluteşte peste tot prin vãzduh…
Fericirea este a celor sãraci în duh
Pentru cã şi acum, şi dincolo de hotarul vremurilor,
A lor este Împãrãţia cerurilor.

Se-ntinde ca o plagã filosofia distracţiilor
Şi printre muritorii de rând, şi în lumea savanşilor,
Dar mult mai mult decât zbaterea celor ce aplaudã şi râd,
Fericirea este a celor ce plâng
Pentru cã de atât lãcrimat ei au ochii curaţi,
Pentru cã ei, numai ei vor fi mângâiaţi…

Nu-i aşa cã în jungla în care nimeni nu-ţi ţine partea
Trebuie sã te baţi ca sã-ţi aperi singur dreptatea?
Şi totuşi, chiar în lumea în care e greu sã pãtrunzi,
Fericirea este a celor blânzi,
Pentru cã ei deţin tehnica şi arta cuvântului
Şi la urmã vor fi şi moştenitorii pãmântului…
Degeaba au cei ce au şi mai vor
Cãci tot nemulţumite sunt sufletele lor…
Şi atunci de ce sã alergi dupã o închipuire?
Fericirea este a celor ce umblã dupã neprihãnire
Cãci dintre toate milioanele de flãmânzi şi însetaţi
Numai ei vor fi cu adevãrat sãturaţi…

Multora li se pare cã pânã la fericire
Drumul poate fi mai scurt prin nelegiuire
Dar Dumnezeu judecã orice faptã şi orice motiv:
Fericirea este a celor milostivi
Care iubind, îşi fac partea lor umilã,
De aceea ei vor avea parte de milã…

Imaginea de afarã e idolul la care mulţi se închinã
Dar dacã nu se vede, inima, cu ce este plinã,
Nu înseamnã cã va şi scãpa de judecatã:
Fericirea este a celor cu inima curatã
Cãci vine ziua când vor vedea pe Dumnezeu
Şi ca sã stea în faţa Lui nu le va fi greu…

Cei care numai dezbinând câştigã ceva
Gândesc cã meritã sã aibã vremea lor de a se bucura,
Însã de izvor, ulciorul nu are parte de prea multe ori:
Fericirea este a celor împãciuitori!
Şi dacã cei ce dezbinã sunt fiii celui rãu,
Fãcãtorii de pace vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

Din pricina nelegiuirii mulţi sunt închişi
Dar şi sfinţii au fost adesea printre proscrişi…
Existã o lege ştiutã de toţi martirii
Cã fericirea este a celor prigoniţi din pricina neprihãnirii,
Cãci a lor, a celor ce ştiu secretul pierderilor
A lor este Împãrãţia cerurilor.

Da, fericirea este a celor smeriţi
Chiar dacã din pricina lui Isus sunt batjocoriţi,
Pentru cã în ceruri rãsplata lor e nespus de mare
Şi bucuria le va fi datã fãrã hotare!
Deci nu uita cã Isus şi numai Isus e tot rostul vieţii tale,
Cãci fericirea izvorãşte din palmele Sale!

Benoni Catana

Aş vrea...

As vrea sa fiu un strop de roua
Ce sa revarsa pe pamant
Un vers dintr-o cantare noua
Sa-L proslavesc pe Cel Preasfant.

As vrea sa fiu o jertfa vie
Sau o farama de iubire
Sa dau a legii marturie
Sa fiu un sort de izbavire.

As vrea sa fiu o candela aprinsa
In cel din urma ceas din Univers
Un sfesnic pe cararea stinsa
A celor ce pe Domnul nu-L gasesc.

As vrea sa fiu o mare linistita
Plina de dragoste cereasca
Nici un necaz macar o clipa
Din drum vreo barca sa clinteasca.

As vrea sa fiu un cer senin
Brazdat de Chipul Tau, Isus
Caci astfel soarele nu va pieri
Nici macar in apus.

As vrea sa fiu ca o clepsidra
Sa cunosc viitorul
Sa fiu lumina care spune
Cand va veni Mantuitorul.

As vrea ca Tu, Isuse, sa revii
Te rog neincetat: nu zabovi!
As vrea cu toti sa fim ai Tai copii
Acum, aici dar si in vesnicii.